Poesia “indeformabile”
PR AL MÎ AMÎG SANDRÉN
An vói brîsa fèr di c’nómm mo Sandrén, col såu poesî, t métt al côr in alegrî, mo, capîri, al srêv pó cómm agranplères só pr i mûr pr ascultèr d avsén di fiûr frecuentèr däl pésst ziclâbil con poesî indeformâbil. I vêrs, qué, i pêrden la lómm e i fan däli acrobazî, mo, s’t adrôv la fantasî, té t al vadd un quèlc barlómm.§
Non voglio fare delle smancerie ma Sandrino, colle sue poesie, ti mette il cuore in allegria, ma, quanto a capirle, sarebbe come arrampicarsi su per i muri per ascoltare da vicino dei fiori frequentare piste ciclabili con poesie indeformabili. I versi, qui, perdono la luce e fanno acrobazie, ma, se usi la fantasia, riesci a vedere qualche barlume.Amos Lelli